Esti icoana pictata pe lemn dulce si moale
cu forme de nud in uleiuri amare,
ai buze murii din vii calimare
cu ochii albastri oglindite izvoare,
ai parul castanei, e pe un umar povara
pe vatra facuta, A-nume ocara
tu paine crescuta cu apa de vara.
Cu barbia in umar, cumpaneste-ti povara
cu zambetul tras de auz, cu privirea-n visare
icoana in rama usii, poarta de scapare
musafir prea poftit, iti sunt paine si sare
pe buzele mele, ti-e pofta sarutul,
ascunde-ma-n suflet, ascunde-mi uratul.
Scanteie sa-mi scapi pe iasca din suflet
aprinde-ma iara pe dealul ursitei,
sa incep iarasi lupta cu neajunsuri-avute,
spre lume cu mine ,de vorba cu tine,
de mana ne tinem, inecandu-ne-n lume
cu tine A-nume, spre visele alpine!
|