Pe creanga mea ,pe limba mea
si singur intr-un cuib de cuc
mi-am omorat -puii de dor-.
Au! poate tu, ma faci de poti
sa nu mai cant acel implor,
dandu-mi cirese ca sa tac,
sa pierd -strigarea insingurat'-,
prin crangul lumii -surd uscat"-
sa-mi aflu glasul cel curat.
Tu vino, crezul de il stii
Celui de Sus, mimat de vii,
promite-mi -da-ul juramant
in gand sa-l pui al zamisli,
facand -aminul legamant-
pan' pe pamant vom fi pamant.
Si atata vreau sa ma asez,
cand somnul printre palme cern,
pe-un pat facut de maini subtiri,
uscat de ape parfumii
desprins de ieri de-un fir din trena
si cu sclipiri d-argint pe perna,
langa o alt' o alta perna.
Cu trupul langa trup si suflete gemene
Lang-o venita, -de acasa plecata femeie-,
Un nume parat, -de stinsa scanteie-
Al meu -dulce spin, intepata miere!-
|