E o biserica neagra in mijlocul orasului alb;
Inchisa cu cheia muscata de lacat
Inchisa-i culoarea si lumina-n obloane
Obloane inchise in gratii de fiare.
Azi sfintii se stiu pederost
Nu-i genunchi de iertare pe podeaua cu rost,
Altarul e parca facut in pritvor
Intrarea spre suflet e cadere in gol.
Nu e nimeni in tine, nu e nimeni la poarta
Ciocane de lemn din toaca sa-ti faci
Sa-ti lungesti cuvantul Cred!o strigare in ropot
De ploua cu lacrimi inghetate potopul,
Nu-i sfoara la jug, nu-i linba la clopot.
Hristos de pe bolta priveste in jos
S-ar vinde lui Iuda de sute de ori,
Sa-si afle iertarea vreun schiop, orb sau gol
Un strigat s-ar auzi in mici-iile de voci,
l-am facut pe Hristos argat pentru porci!
La Cina de Taina nu-i paine si vin
Hristos nu-si mai face Obstescul Destin,
Pe apostoli ii cheama la -numarul doispe-,
La unu-i tradarea la doispe-i iertarea
Mai iarta-ne Iisuse ,mai iarta-ne putin,
Ne-am otravit sufletul cu a mintii venin
La Tine-i nadejdea Cinstite, Cinsteste cuvinte
Mai urca Golgota, Invie si Simte!
Un dar ne e destinul ca sa avem speranta!
Si intr-un lacas uitat
un nimeni-cineva cu statura de Om ,
Mai tine aprinsa candela, sa lumineze si Cina si Taina. |