Se lasa seara sfetnica si maini' inclesteaza surdinele;
cu soarele-n munti cu luna-n campie()
la mine in gaduri e seara pustie
auzul imi suna a (e)s-uri siluite,
cu timpul se schiba amitirile-n lacrimisi!
Degeaba ma mint cu infruptatele patimi
m-am facut strainul tau femeie din praguri!
venita pe fuga, doar pusa pe ganduri,
femeie cu ani de copil, cu ganduri materne
(mai vrut ca pe mar, te-am vrut ca pe para)
ce spun sunt doar vorbe, trecutele-s ocarasi!
Erai fire din fire-ti venita,
cum dreapta asteptai cu inima mica,
asteptai sa te cer, visai sa te iau
ce mult mai traiai prin starea de fapt,
(ah! tu ce femeie dar eu ce barbat)
a mea te-am lasat ,a mea ai plecatsi!
Tu amintire, imi pui graba in inima
si sangele-n miscare prin tample fierbinti
vreau totul inapoi , la starea de fapt
(sa fi fost barbatfemeie sa-mi fi ramas)si!
Venitu-mi-ai noapte! si-mi vine
sa-mi bag cornul binevol in perna precupetiilor!
timpul nu se da inapoi nici pentru -nimeni din noi-
acum, imi vine sa musc de coltul casei!
de muchia singuratatii ,sa-i stric simetriasi!
Sa urlu!sa-mi vopsesc infiptele,
cu lacul din vene-mi vine,
cand in -golful ciarcanilor-, inund valuri ocnate
si-n gust mi se scurg(un barbat plange ca niciodata)
si-mi sareaza gustul, cel dulce de alte sitiri,
(induilcite , firave amintiri)
ce abia le mai tin prin trainice vanturi
pentru acele traiesc, cu hrana si plansete(ah! eu ce barbat)
hranit de falsi bucatri cu care ma tutui',pe care ii mitui,
ah! tu ce femeie si eu ce barbat, la starea de fapt! |