Cinta o catirinca in coltul unei strade, Cinta o catirinca un cintec de demult ; Erau in el acorduri de triste serenade, Si fara voie, parca, am stat ca sa-l ascult
Erau iubiri strabune si parca-mbalsamate in cintul ce-alungase taceri de tintirim. Asa purtam cu totii nestiutori in spate Un cint ce nu-i al nostru si totusi il traim.
Au fost odata inimi ce-au tremurat nebune in cintecul acela continu si banal, Ce-l auzim in strada si-n suflete ne pune O nostalgie trista de nopti tirzii de bal.
Asa purtind povara, mi-am impartit eu cintul Ce l-am crescut in suflet si l-am trait mereu, Sa-l poarte ca pe-acesta, pe strazi inguste,
vintul,
Sa fie-al tuturora precum a fost al meu.
|