| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Sofia ardilean de George Meniuc Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Duminici
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Demostene Botez
|
|||
|
|
|||
| Pe strada-n care au iesit catei si slugi Trec in rand recrutii tunsi si clapaugi, ingaimand din gura-un cantec de ostas Ce desteapta case goale, prin oras. Stau la gard batranele in soare, Stau cu mainile la gura, ganditoare. Cainii-ar vrea sa-i latre, dar li-i lene, Si se uita dupa dansii printre gene. Dand la geam perdelele-ntr-o parte, Un copil, privind afara ca-ntr-o carte De pe care nu-a-nteles nimic, Si-i arata singur cu degetul cel mic. S-au oprit. Si unul a-nceput sa le arate O biserica cu zidurile crapate, Ridicata de vreun domn mai inainte Primprejur sunt pietre de morminte. inaltat in ceru-albastru si senin, Se ridica-n floare alba un malin, La care Un recrut ramas in urma se inchina Ca la o bisericuta de lumina Ridicata numai pentru el in soare. II Un orb pe care-l duce un copil de mana Canta-acelasi cantec din catirinca-ntr-o ograda. S-au strans copii in jurul lui si il ingana, Si cativa trecatori s-au oprit si privesc din strada. El canta inainte, si nici nu stie pentru cine, Un cantec care nu ne place fiindca e la fel mereu Si samana cu viata noastra-asa de bine, Si-i trist ca tot trecutul tuturor si-al meu. A intrat apoi intr-o gradina; Dintr-un zarzar inflorit, pe bratul lui intins, Petalele-au cazut ca niste samburi de lumina, Si poate lui prin intuneric i s-a parut c-a nins. Copii de scoala ce se tin de mana Poarta si-n aceasta duminica prin soare Neurastenia lor de-o saptamana, Ca niste bolnavi iesiti pe trotuare. III Duminica. Pe strada luminata Trece-un trecator vorbind cu-o fata; Ea e cu-o batista alba-n brau la fusta, El cu o cravata rosie si-ngusta. Rad amandoi o clipa, apoi tac Ea musca-n gura flori de liliac Dintr-o crenguta vesteda si moale Ce-si pleaca varful bolnav de petale. Pe subt crengi de tei ce se apleaca Cu un gest de binecuvantare, Trece fericirea lor saraca Stransa-n haine noi de sarbatoare. Merg incet si rar si nu-si dau sama Unde merg si unde-au sa ajunga, Dar se duc, asa spre panorama Ziua asta ii asa de lunga! Dinspre hala vine-un cantec de flasnete. Simt in ei atata-ntristatoare fericire! Ea, mergand, tot musca in nestire Din manunchiul vested de flori violete IV Afara-i frig si viscoleste; parca-i sara Sau parca e o noapte alba, Asa cum spun nebunii. Vantul taraie-n zapezi pe case clarul lunii Pana o sa moara Toate strazile duc azi intr-un pustiu, De aceea nu mai trece nimenea pe ele. La feresti se uita oameni prin zabrele Pana nu mai vad nimica si-i tarziu. Afara-i frig si viscoleste; poate-i sara. Trec oamenii ca niste papusi de Anul nou. Si pe strada, ca pe-un drum desert de tara, Cu parul vanat, s-a oprit un bou. Fiindca e duminica, seminaristi Tot stau in frig uitandu-se pe la vitrine, La ceasornice de nichel, la rubine Si la internat se-ntorc copii tacuti si tristi. |
|||
Pune poezia Duminici pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |