Pereti ma strang,
Ma chinuie incaperi si rasete,of dupa amiaza,
Zambete aspre si lungi,ma chinui cand ma ajungi,te rog
Nu ma privi asa.
Imi stii tu oare visele,si viata?
Radeai cand ti le-am dat,aveai in maini sufletul meu ingenunchiat.
Spune-mi ca nu-i adevarat.
A trebuit,du-te,bine ai venit,bine ai plecat.
O clipa nu-ti mai dau,tic-tac,s-a incheiat.
N-am casa,n-am un nord,dar sper.
A trebuit,du-te,du-te acum,
Corabii din hartie,din tacere,
imi vor purta de grija,
Doar nu ma regasesc,si lucruri ce ascund,
Si atatea intrebari imi pun,
Dar cum pot ca sa-ti spun?
Iar am visat,iar am crezut,iar am pierdut
Zadarnice barci fumegand de minciuna,scanteie si lut,
Timpule curgi odata cu mine,sunt mut.
Totul e fad.
Ma lupt sa m-apropii,ma-mpingi,acum cad.
Vaslind,in neant.
Simt ca trebuia sa fie diferit,
Si era un loc ascuns,un loc unde ma duceai,
Si aveam nevoie sa fac parte din acel loc,dar tu ce iti doreai?
Grea intrebare.
N-ai facut mare lucru,uneori,vorbeam singur,traind ca si cum abia ma nascusem,
Atat de fericit,
Eu,aiurind ma trezeau curcubee,
Traiesc o iluzie,si totul imi spunea ca e o lume acolo,
M-am tot invartit.
Ce as fi putut intelege? Bateai odata cu mine,si auzeam zambetul tau..
Pleci acum asa!? de ce nu ai vrut? Adica era intim,
Voiam sa fiu cu tine,nu voiam nimic din restul lumii,sentimentele mele
Erau unice.
Nu,lumina slabea din ce in ce,urasc clipa aia,e atat de departe.
Intr-adevar,paseam pe apa,stii,cum fac copiii aceia,
Din ce in ce,se topesc din nou,
Vino tu,acopera-ma.
Sunt gol ca un cer fericit dintr-o vara,
Sunt atatea cuvinte,confuz cum eram,
Nu trebuia,ma urasc,ma acuz,iubeam.
Uita-te la bucatile acestea,n-a mai ramas nimic,nu ti-e frica?
Simt uscat,unde sa ma ducnu-i pamant,acum ca m-am pierdut,lasa-ma s-ajung acasa.
Spune-mi ca e totul ok,ca nu sunt mai singur decat eram la inceput.
Asa cum te-am cunoscut.
Inca nu stii,trebuie sa-ti spun,tu nu esti singura.
|