Tacere-i si mergeam cu fata spre luna S-aud zurgalaii in noapte cum suna. Merg spornic rotasii si-o clipa ma sperii, Vazind pe de laturi cum fug prasierii De umbra lor insasi goniti in buiasfru Pe-alocurea drumul se face albastru Cind scapa subt dealuri si luna s-ascunde, Un miros de floare de cine stii unde Ne-ajunge pe cale si-n urma ramine
"E-o vraja trimeasa de-o fata, stapine", "E-o vraja", ingina zimbind vezeteul, Si murgii acuma pasesc mai cu greul, Si vorbele noastre, prietene bune, Se fac tot mai rare, mai triste, de-ai spune Ca fiestecare din noi isi da seama Ca-n urma trasurei ceva se distrama, Si-aceea nu-i drumul, ci-i biata viata ; Ca dulcea mireasma, prin noapte drumeata, Nu-i miros de floare, nici vraja, ci-i dorul Ce-l ia pretutindeni cu el calatorul Oriunde s-ar duce si-ar vrea ca sa scape, Subt naltele ceruri, pe vastele ape
|