In fiecare seara, de-un timp, stau cu mirare Si-ascult ce straniu cinta tumultuoasa mare.
Atent imi plec urechea, si-ascult notele-i grele, Ascult, cacind pc-ncetul sa ma deprind cu ele,
Sa-mi lamuresc ce-o doare cind spumega de ura, Ce vrea sa spuie marea cu-nfricosata-i
gura.
Dar apele-i tin taina, schimbind a ei cintare, Acum, parca se joaca zvirlind margaritare,
Si-acum, ca subt imperiul unei porunci secrete, Isi paraseste jocul, si-n larma de trompete,
Isi trimbita minia, iar miile-i de creste
Le umfla in talazuri, in larguri dind de veste,
Ca cineva asculta si-nseamna cu mirare Ce poate sa surprinda din larga ei cintare.
|