Miroasa iarba patulita a sanziana s-a sulcina, Miroasa dulce, cum miroasa un asternut pastrat de
zestre ; Si-n mine, cand e intunerec si cand se face iar lumina, Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n ferestre.
in departari s-afunda zarea cu naluciri de munti in clada, Si vantu-i balsamat si dansul ca o naframa cand o scuturi ; Purcede-un cant din creanga-n creanga s-un susur bland
din mlada-n mlada, Pe unde trece el pe ganduri urmat de-alaiul lui de fluturi.
Tu dormi sub paza unei feregi, iar ferega, miscat' alene, Pe somnul sau s-alinta-n aer gingasa ei aparatoare. La varsta ta tihnit e somnul, si ochii-adorm curand sub
gene, Cand are cine sa le-nchida pleoapele c-o sarutare.
Tu dormi si eu visez pe ganduri ca trec si zilele de vara Si ca la anul, poate, fruntea ce-acum asa de bland ti-o
razimi De bratul meu, n-o s-o mai razimi, si gandul asta ma
omoara, Ca drag mi-i sanul tau cel dulce si alb ca miezul unei
aziini
Cu iarba ue-a crescut amorul, si cade-acum cu ea sub
coasa !
Ah ! gand mahnit, ce vrei tu ? Spune ! Nu vezi c-afara e
lumina
Si ca-si deschide draga ochii ca doua flori de somnoroasa,
Si-arunca-n mine cu manunchiuri de sanziana si sulcina ?
|