Cum te-asteptam odata, duminica preasfinta, Si cit imi pari acuma de trista si pustie Salonu-i gol, si-n umbra doar samovarul cinta, Asemeni unui popa ce-ngin-o liturghie.
Era cu toate-aceste asa de multa lume, Veneau tenori celebri si doamne diletante. Poeti sarmani si fete ce intre doua glume S-extaziau mirate : "Ah ! ce frumos andante !"
Tindea amoru-n umbra siretele lui curse, Si cind vorbeau de stele, de sori, de tot inaltul, Eu ma plimbam cu gindul in carul "Marei-Urse", Doar voi gasi un astru nespeculat de-un altul.
Cuvinte fara noima urcau, dar orice vorbe Din gura ta cazute mi se pareau divine, Puteau sa cinte-n pace si harpe si teorbe,
Caci n-auzeam nimica de te-ascultam pe tine.
S-acum e gol salonul, e gol, si-n umbra casei Stau vastele fotolii si lung prind sa se mire ; Pe unde-o fi azi pasul micut al preafrumoasei, Ce tot venea statornic ca sa-si gaseasca mire ?
Oglinzile-si arata cu jale infinitul Si nu mai vine nimeni zadarnic stau la geamuri, Ce-ai cautat in lume, o, tu ! mult linistitul Poet, credeai ca-i lesne sa scrii epitalamuri ?
Ce-am cautat, v-as spune, ce-am cautat eu, dara Mi-e frica, caci in umbra, suprema ironie, in neagra umbra, pianul cu dintii scosi afara Rinjeste ca un monstru ce-ar vrea sa ma sfisie.
|