Paseste-ncet, sa nu destepti tacerea, Coboara-ncet, ca-ntr-un cavou pustiu, Si-ascunde-ti bucuria ori durerea,
Sa te presimt abia, sa nu te stiu, Abia sa te presimt ca pe-un parfum De floare scuturata timpuriu
Caci pe-al tau suflet mindru orisicum O clipa-am fost stapin Paseste-ncet Nu turbura nici praful de pe drum
Un clopot e un suflet de poet Nici rochia-ti fosnind sa nu-l atinga, Sa nu se redestepte un regret
Acum, cind izbutise sa se-nvinga Si gindurile vechi sa si le-adune, O, lasa-l in tacere sa se stinga.
Paseste-ncet nici un cuvint nu spune, Caci de-ai vorbi, ca de subt bolti profunde, De pretutindeni, ca sa ma razbune,
Ecouri mustratoare ti-ar raspunde.
|