Miresme dulci de flori ma-mbata si ma alinta ganduri blande Ce iertator si bun ti-i gandul, in preajma florilor plapande! Rad in gramada: flori de nalba si albe flori de margarint, De parc-ar fi cazut pe straturi un stol de fluturi de argint.
Sfioase-s boltile spre sara, si mai sfioasa-i iasomia: Pe fata ei neprihanita se-ngana-n veci melancolia Seninului de zare stansa, si-n trandafiri cu foi de ceara Traiesc mahnirile si plange norocul zilelor de vara.
Atatea amintiri uitate cad abatute de-o mireasma: Parca-mi arunc-o floare rosa o mana alba de fantasma, S-un chip balan lang-o fereastra rasare-n fulger si se stange. De-atuncea mi-a ramas garoafa pe suflet ca un strop de sange.
Ca nalba de curat odata eram, si visuri de argint imi suradeau cu drag, cum rade lumina-n foi de margarint, Si dulci treceau zilele toate, si-arar dureri dadeau ocoale Ah, amintirile-s ca fulgii ramasi uitati in cuiburi goale!
|