| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Sofia ardilean de George Meniuc Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Moartea narcisului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Dimitrie Anghel
|
|||
|
|
|||
| I Traieste inca floarea frumoasa de ieri sara, Suride linga mine, pe-o margine de cupa ; Caci eu ii port de grija cu drag, ca sa nu moara, in amintirea miinii ce s-a intins s-o rupa. Traieste inca floarea, dar inima mea bate, Vazindu-o cum paleste din ce in ce mai tare. Sunt alte flori desigur mai mindre si bogate ; Dar numai eu stiu taina narcisului ce moare. Traieste floarea inca, dar miine-ncet va plinge Alaturea de cupa, petala cu petala. Si flacara ce arde in mine se va stinge, Ca focul care-l uita pe vatra o vestala II Ma urmareste floarea intr-una, si mi-i teama, Iar inima-mi se stringe de-o grija nenteleasa ; Ma urmareste-ntr-una, si pare ca ma cheama C30 fiinta scumpa ce sufere acasa. Ma dojeneste dulce, si lung mi-atine drumul, Trimite dupa mine nelinistita floare : Sfioasa isi trimite pe urma mea parfumul, S-atunci ma-ntorn acasa, invins ca de-o mustrare. Invins ma-ntorn acasa, si singur rid - dar cine Nu s-ar intoarce oare cu inima-ngrijata, In apa unei cupe dac-ar avea, ca mine, O floare daruita de-o mina adorata ? III S-a ofilit narcisul, si-s trist de-o zi intreaga Era ceva din tine in floarea asta draga ; Era ceva desigur, caci altfel n-as pricepe De ce ma simt mai singur acum cind noaptea-ncepe, Si n-o mai vad in umbra, luptind staruitoare S-adune stralucirea luminii care moare. Avea ceva desigur din fata ta curata, Din toata gingasia ta candida de fata, Din tot ce straluceste si-aduce bucurie ! O ! tu, care mi-ai dat-o s-o am tovarasie, De-ai pus un gind intr-insa, din clipa asta sfinta, in amintirea trista a celui care-o cinta, Tu apara-l de lume, de moarte si uitare, Si cugeta la raul ce-l poate face-o floare. IV In linistea odaii s-a stins incet-incet Nu si-a farmat viata petala cu petalaj. -Ci a murit cu fata dui ce in mai palajf^ Ca un bolnav ce-ngroapa cu dinsul un secret. Asa s-a stins in taina, si nimeni n-a stiut, Caci in minuta asta de grea melancolie, Eu singur stam de fata la muta-i agonie, Si singur mi-am dat seama atunci ce s-a pierdut. Iar cind a fost ca toate aceste sa le scriu, Asemeni unui suflet de moarte dezlegat, Un hi in d parfum in aer usor s-a strecurat, Si a ramas in casa plutind pin-in tirziu. V Si totusi, te vad inca, naluca mea, s-acuma Se-nalt-un brat in aer, si iat-o ca apare : Intr-un vesmint ce-o-nfasa ca un potir de floare, Purtind in mina dreapta narcisulalb ca spuma. Mladie apoi bratul, s-asupra mea se-nclina, Ca un vlastar ce-l pleaca un vint de primavara, Si o mireasma dulce deodata ma-mpresoara, De parc-ar fi deschisa fereastra spre gradina. Si-acum miinile-i pale le simt de mine-aproape - Ah ! pale miini, tot raul va fie-ntors in bine - Ce dulce isi poarta lampa arareori in mine De pot vedea ca noaptea cind fulgera pe ape ? E magul amintirii cu lampa lui albastra, Ce s-a trezit si scrie in vechea lui scriptura, Din tot ce e acuma, si toate cite fura, O jalnica poveste, ce seamana cu-a noastra. |
|||
Pune poezia Moartea narcisului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |