In murmurul fantanei plange povestea vremilor trecute De stii s-asculti, auzi iar glasul atator guri ce-s astazi mute; S-a potolit atata viata s-a ars atata foc de soare, De ani si ani de cand tot curge imprastiind margaritare.
De ani si ani dar de atuncea gradina s-a schimbat stapanii Cu glasuri gangave alt'data - pe cand eram copii - batranii Lung sfatuiau in soapta apei sub cernerea de umbre sure, S-acuma numai apa plange, iar noi ne-am razletit pe-aiure.
Sunt ani si ani dar astazi unde-s copiii guresi? Unde-i oare Copila ce privea uimita la curcubeiele de soare Ce se farmau in praful apei si s-aprindeau din nou maiastre, Ca iarasi sa se naruiasca etern ca visurile noastre?
Sunt am, si de atunci in noapte s-au pravalit gramada anii, Si dintre toti eu singur numai, tinand azi firul Arianii, Mai ratacesc s-ascult cum canta, pierdut pe-aleile desarte, In murmurul fantanei, glasuri ce vin de dincolo de moarte.
Eu singur mai ascult, si-n umbra intunecata din aleie, Plangand ca un copil ruina luminelor de curcubeie, As vrea, in dorul lor s-al vostru, acum cand nu mai sunt batranii Sa-nmladii pentru voi un cantec etern ca murinurul fantanii.
|