Iti scriu sa stii ca toate-s asa ca la plecare, Ca n-am clintit un lucru de doua saptamini, Pe masa o manusa, zvirlita la-ntimplare, Pastreaza inca forma frumoasei tale miini.
Si iata evantaliul si mica ta oglinda, - Oglinda, cea mai buna prieten-a femeii, Ea care poate-atitea secrete sa surprinda Cind usile-s sub paza neindurat-a cheii.
Si-afara de aceste, e-un miros blind de floare Ce rataceste inca sunt cei doi trandafiri, Care-au murit pe-ncetul in apa din pahare, Marindu-mi intristarea cu doua amintiri.
Asa e-n casa noastra, iar cel ce ti le scrie E-asa ursuz si jalnic, incit ma-ntreb de-s eu, Sau am murit s-acuma traiesc iar, cine stie, Si nu-s decit un paznic batrin intr-un muzeu
|