Ca un fluviu d-aur, splendida luimina, Peste patru taberi, varsa luna plina. Turcii
si tatarii somnului se dau; Ungurii, la mese, grijile-nselau. Astfel prin furtuna,
printre nopti, pe mare Lopatarii varsa tanara cantare.
Dar Serban nu doarme, caci dulcele somn Rar rasfata geana unui mare domn. Grijile,
in hora, turbure se duce incotro lumina mai splendida luce.
Catre astea, cantul pasarii prin flori Spune ca se varsa fragedele zori.
Domnul catre ceruri-nalta rugaciune, Apoi da semnalul, trompeta rasuna.
Lupta se incepe, cetele tatare Pasa inainte, striga cu turbare. Turcii
le sprijina; turcii si tatari Se indes, s-amestec Sprinteni armasari
Necheaza, spumeaza Armele rasuna; Tremura pamantul Muntele detuna,
Soarele paleste Apele rosesc Pasarile-n aer zborul lor opresc. Omul se imbata
d-omenescul sange Muma catre sanu-i copilasul strange. Ungurii
rezista furiei cei vii, Dar cum in suflarea negrei vijelii Arborii rezista,
cateva minute, Apoi isi sfarama cracile batute, Astfel stau
maghiarii cu-nfocatul dor, Cu puterea dalba sufletelor lor. Dar-necati d-a noastra
crancena putere, Iata ca se pleaca, barbatia piere. Dar atunci incepe
cruda macelare. Furia, scapata, urla cu turbare. Caii calca-in sange
pana la copiti, Calca si sfarama mortii si raniti. Strigate, trufase,
celui ce invinge,
Se confund cu plansul celui ce se stinge,
Astfel cum bacanta, l-al placerii loc,
Vine despletita si cu ochii-n foc,
Si cu voluptate, si nesaturata,
De placeri salbateci si de vin se-mbata.
Secheli s-abate. Zilele-i se curma,
Patru mii de nobili in mormant il urma.
|