Ah ! daca fiecare din lacrimile-mi line, Curgind, rapeste mie o zi din viata mea, Atunci te sparge-n lacrimi, o, inima, mai bine ! Caci alta rasfatare eu nu mai poci avea.
Cind rozele se-nclina de vijelii suflate, Poeticile paseri se risipesc si zbor. Eu sunt c-aceste paseri, de ce iubesc, private, Cu dinsele in lume eu voi acum sa mor !
Amagitoare vise ! Dorinti dulci si frumoase, Placeri cu aripi d-aur, angelici fericiri, Plutiti in calea vietii, surideti amoroase ! incingeti fruntea voastra cu magice rapiri !
Acea fiinta dalba, angelica si dulce, Ce vietii da ferice un fermec rapitor, Perit-a pentru mine ; nimic nu mai produce Acea voioasa floare ce vindeca-al meu dor !
Cind zorile se-ngina cu lacrimile mele In nopti d-amaraciune in sufletu-mi gemind, Imaginea-i cereasca cu zilelc-i junele, Cu dukea-i frumusete mi-apare lacrimind.
Vaz coama sa umbroasa pe sinu-i alb ca crinul Jucind cu rasfatare sub florile-i ceresti, Aud suava-i voce ce plinge ca suspinul Si-mi zice cu durere : "De ce nu te grabesti ?"
|