Clavecinul

Adunarea toata repede-ntorcea Ochii, cu placere, catre dulcea mea. intre paru-i negru strans in cositele Albele camelii se pierdeau placut Cum prin geana noptii, departate stele
Scantei un minut. Fiecare sunet ce-orologiul varsa, Sufletu-mi, lovindu-l, crud il farama, Astfel suna-n inimi orice lovitura De ciocan pe cuiul tristului sicriu Unde se intinde dulcea creatura
Care noi iubim.
Ea-ntelese dorul ce ma-mpovara Si de rozioare fata-si scutura. M-adora pe mine dulcea mea frumoasa ? Cine poate spune misteru-i divin! Se-ntrista tacuta, se punea sfioasa
Lang-un clavecin. Mainile-i p-octavuri se jucau usor Desteptand lugubre sunete de dor. Ochi aprinsi de flacari ce-i indivinau, in nascande lacrimi dulce se scaldau. Ca plapanda roua peste-o rozioara Ce la zori deschide gratiosu-i sin, Ratacea surasul p-a sa buzioara
Cu purpur divin.
Sub orice miscare, formele-i lumesti Raspandeau tezauri de gratii ceresti. Dantul urma cursu-i Muzicile suna; L-a placerii unda sufletele zbor; Numai eu cu raderi, vorbe de minciuna,
Ascundeam crud dor.

Caci la faptul zilei fost-am preursit, Ca sa las pamantul inimii dorit. Vocea-i adorata, dulce,-amagitoare, Dar invaluita de profundu-i chin, Se-ntruni cu-aceste vorbe-ntristatoare,
Dureros suspin: 'Daca si cerul inca-a voit Ochii-mi d-acuma sa nu mai vaza Chipul tau dulce ce ma-nviaza, Decretul soartei fie-mplinit! Uita-ma-ndata! La ce vei duce Cu tine dorul unei simtiri Din care nu stii decat trudiri Si niciodata farmecu-i dulce! Vai! Pentr-un suflet ce s-a zdrobit, Uitarea-i floarea vindecatoare, Floare ce creste surazatoare in campul mortii cel vestezit. Eu ma voi stinge p-acest pamant Ca crinul dulce ce-n lacrimi piere Si nimeni stie cruda-i durere Ce-i pleaca fruntea catre mormant. Cand te-i intoarce din intamplare, Afla-vei toate la locul lor, Pline de viata, junete, amor, Precum fusese l-a ta plecare. Ochii tai poate m-or cauta Eu voi fi lipsa, vai! dintre toate. Atunci la mine gandi-vei poate Si ochii-ti de lacrimi s-or ineca! ' Astfel raspandeste tanara-i cantare.

Dalbe lacrimioare-nroua fata sa. Sufletul ei fraged, intr-o cautare,
Se parea ca-mi da.
Au trecut pe viata-mi zile de durere, Chipul ei cel dulce de cand n-am zarit. Dar nimic nu stinge din a mea vedere
ingeru-mi dorit.
Iar cand vaz femeie langa-un clavecin, Inima-mi exala un adanc suspin.