|
Clejanii
|
|
|
Cinci columni de flacari coperite-n fum, Din cinci parti de lume peste tari detun.
Turcii si tatarii cad amar pe tara Ca turbate rauri dupa ploi de vara. Sunetele
d-arme, tropote de cai, Uruiri de care trec in jos pe plai. Strigate de
fala, plangeri de durere, De la cel ce-nvinge, de la cel ce piere, Peste
fata tarii repede cobor, Dintr-un munte intr-altul lesina si mor. Unde calca
turcii tot s-atrista foarte, Totul ia culoarea de mormant, de moarte. Pe
barbati inteapa Junele fecioare Cu-anii lor cei fragezi pierd a lor onoare.
Mumele cu corpul coper pruncii lor Si-n aceasta lupta cu durere mor.
Radu cheama capii s-astfel le vorbeste: — 'Mehmet-bei c-ostire tara
ne robeste, Dar cat al meu sange nu va putrezi, Fruntea-mi in
sclavie nu voi umili.
Lantu-ncinge corpul cand inima cade, Cand nu mai roseste ca sa
se degrade! Cel ce poarta jugul e de lanturi demn: Al oricarei crime lantul
e un semn. Dar a noastra tara pe viitorime N-are sa roseasca d-a noastra rusine.
Cel ce geme-n lanturi, martor Dumnezeu! Nu-i din fiii tarii, nu-i din neamul
meu!' Capitanii jura cu solemnitate Viata lor sa deie pentru libertate.
Cetele romane se re-mbarbatesc, Cu-arme si tarie pe straini trasnesc.
Sangele se varsa C-orice lovitura Naste-un val de sange ce pe
sange cura, Albele turbane pica, se desfac Pe pamant, in
randuri, musulmanii zac. Sunetul trompetei nu le da miscare. Caii fara
frane-i calca sub picioare; Cati se pun sa fuga nu scap de mormant,
Fug ca nori de ploaie fulgerati de vant, Stralucitul soare scutura de
ceata Pletele-i lungi d-aur, luminoasa-i fata, Cum flacaul tanar scutura
usor Parul lui cel galben si raurator.
TUTORA
Catre domnul Petru tanara sa fata intr-o zi purcede trista, dolorata.
isi ridica valul cu aur tesut. Ca o aurora chipu-i a parut. Ochii-umbriti
de gene raur lacrimi line,
Raura tezauri de gratii divine. Vorba-i ca murmura aurei usori Printre
rozioare, delicate flori. Parul ei ce noaptea fata-i imprumuta, in
ridente bucle sanul ei saruta.
— 'O, marete doamne, fii ascultator. Au venit cazacii, prad, robesc,
omor. Fii cu bunavoie pentru-aceasta tara! Scoala-te si sparge ceata lor barbara!'
— 'Fiica, nu deschide sanu-ti fragior Grijilor ce faram
omul pieritor. Inima fecioarei sub dureri s-abate
Ca sfioasa floare prin furtuni turbate. Cel ce-ti dete viata tie ti-a lasat
Lumea cu dulci raze, unde necurmat Grijile-ncununa cugetele line Cu florile
d-aur viselor senine. Te imbata dulce de ceresti visari Si ne lasa noua
negrele vegheri! '
— 'Dar cand omul uita drepturile-i sfinte, Nu-i iertat femeii
sa-i aduca-aminte ? '
Zice: ochii pleaca dulci si lacrimati, Domnul ii saruta perii sai curati
Si cu dalbe lacrimi: — 'O, preadulce fiie! ii vorbeste domnul;
Voia ta sa fie! '
De trei ori din ceruri rumenele zori Au deschis spre lacrimi ochii muritori.
Dar a treia data lupta se precurma. Inamicul fuge si moldavii-i urma. Taie si
farama pe cazaci cu dor, Prinde in robie pe hatmanul lor.
|
|
Pune poezia Clejanii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|