| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Codru cosminului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Dimitrie Bolintineanu
|
|||
|
|
|||
| I Vinturile negre, intr-a lor turbare, Nu bat fata marei fara incetare ; Iar tu, draga tara, pace nu mai ai ! Nu se sterse bine singele pe plai Si alt riu de singe mine o sa-l ude ! Mine, alte lupte ! Alte doruri crude ! Fiii tai trec viata sub armele lor ; Pruncii lor ii uita, parasiti in dor ! Iata, vintul luptei geme cu turbare ! Un minut, o, tara, cata dezmierdare ! Crude au sa fie luptele ce vin ! Dar neperitoare fi-vor cel putin ; Ale tele lupte, splendide, sublime, Te-or scapa de moarte pe viitorime ! II - "Nu a geme numai si-a varsa suspine E lasat la inimi nobile, sublime ! Plingerea purcede din suflet robit Unei vieti trindave ce l-a umilit ! Cel brav nu s-abate cind cel rau il fringe, Ci cu arma-n mina se imbata-n singe." Astfel striga Stefan si cu bravii sai Pleaca cu urgie la Cosmin in vai. Au intrat polonii pe vai la Cosmin ; intre doua maguri ei coboara lin. Soarele rasare ; focul splendid luce, P-armele lor mindre cade si straluce. Libera de grija, moarte sau robie, Inima lor zboara catre bucurie. Gindul lor intrece pasurile lor. Catre dulcea tara alergind cu dor. Dar mai sus de maguri cei din tara vin, Herastrez stejarii cati pe ripi se-nclin ; P-ale lor tulpine aninati ii lasa ; Iar mai jos de dinsii armiile pasa. Un semnal, si-aceste cete vor peri. Soarele dispare Ceru-ngalbeni ! Muntii-nalti, vechi, scutur coama lor virgina, Arburii se misca, se-nvirtesc, se-nclina. Umbra se mareste Aerul taiat, Strins, s-arunca-n valuri, vijie turbat. Muntele tresare ! Trasnete, mugiri, Suierari bizare, vaiete, racniri Sa radic in aer, cresc, se variaza, Si, din munte-n munte, trec, se repeteaza, Brazii vechi ca lumea peste tot s-abat, Cad din ripa-n ripa ; orisiunde bat, Stincile, pe cale, gem, trasnesc si salta, Se sfarama, pleaca, bubuiesc, tresalta Cerul si paminlul parca se lovesc, Parca se confunda si se nimicesc. Si-unde se revarsa pe vaile-adinci, ..Alti munti se formeaza din copaci si stinci. Muntele ramine negru dezvalit ; Riul schimba cursu-i, geme nabusit ; Caii, cavalerii, cetele faloase. Armele iau forme crude si hidoase, Riuri largi de singe din pamint tisnesc, Codri-n fum si-n umbra salta, clocotesc ! Stefan insa vine cu a lui armie. Ce mai e cu viata, sfarama c-urgie. |
|||
Pune poezia Codru cosminului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |