Copacenii

Le lasasi tu capul cel incununat. Ei ti-au smuls cununa, la straini a dat. ii lasasi sa joace cu-armele sublime S-ai tai fii le dara hordelor straine. Plangi, s-ascunde plansul, sa nu dezvelesti Rusinoasa fapta celor ce iubesti.
II
Intra prin Moldova mii de turci, tatari, Domnul cu muntenii si falosi maghiari. Domnul Romaniei scrie lui Dumbrava: 'Nu venim a bate tara noastra brava, Ci sa scoatem domnul cel nelegiuit Ce-naintea Portii s-a dispretuit. Vin de te inchina domnului ce vine, Carui toata tara sa-i doreasca bine.'
III
Falnicul Dumbrava pe boieri chema Si citind scrisoarea le vorbeste-asa: — 'Iata-acum cu totul tara sub sclavie! Dar ce-mi face viata si mai cruda mie E sa vaz romanul astazi tradator Aducand strainii contra tarii lor! Cati din voi au inca sufletele pline De marirea veche, vie dupa mine!'
IV
Soarele se-nalta sub un cer senin. Peste patru taberi varsa raze lin. Dar sub cort, la masa, cei mai mari s-aduna.

Muzicile joaca, cupele rasuna.
Acolo se vede pentru prima ori
Domni romani sa-nchine pentru-apasatori,
Caci din timpu-acela suflete-njosite
Apareau pe tronul tarii stralucite.
Oastea lui Dumbrava peste camp senin Vine catre corturi Ambii domni inchin! Vine, dar loveste pe convivi la masa. Domnii, cu teroare, mese, corturi lasa. Ionascu vine. Din trei parti de loc El loveste turcii si-i trasneste-n foc. Apoi cade p-unguri, farama c-urgie, Cei mai multi, de moarte, scapa prin robie.