Copilul din casa

Umilit de dansul, domn nu mai pot fi; Ori eu las domnia, sau el va muri!'
Un batran ii zice: — 'Domnii din vechime Ar fi dat lui cinste, caci a tras mai bine. Doamne al Moldovei, tu l-ai pizmuit, Domnul pan la serbu-i azi s-a coborat! Daca dai tu mortii cei cu harnicie, Cu acei nemernici ce-ar putea sa fie? Vrei sa fii domn mare printre cei mai tari ? Pe supusi-inainte fa-i sa fie mari! Farul cat de luciu, focul lui dispare, Daca nu se pune p-o naltime mare. La o curte unde meritu-i gonit, Moartea si caderea scara i-au suit. Daca prin razboaie domnul este tare, Numai prin dreptate va ajunge mare.'
Stefan se gandeste, apoi a vorbit: — 'O, batran cu minte, bine ai grait! Sa se ierte dara cel copil din casa Si de azi sa seaza la domneasca masa.
Multi vrajmasi au domnii, insa cel mai rau Este chiar mania sufletului sau.'