intr-a noptii pace ei sarbatoresc Pana cand in aer stelele
albesc. Dar atunci in sala cea de sarbatoare Coperit de rane un ostas apare:
— 'Hanul cu tatarii vin p-acest pamant Si il schimba-n
doliu si in trist mormant!'
Astfel zice bravul si sub rani s-abate. Domnul il saruta si cu bunatate
Zice: — 'Mergi d-alina nobilul tau chin P-al meu pat molatic in
repaos lin!'
Dantul urma cursu-i: muzicile suna. Stefanica-voda dantuie c-o juna.
— 'Dulce copilita! stefan ii zicea,
Vrei sa-ti dau coroana si cu viata mea?'
— 'De voiesti, o, doamne, dulce sa-mi fii mie, Lasa desfatarea,
mergi la batalie!'
Domnul sta pe ganduri, pare rusinat. Cheama capitanii Toti a-ncalecat.
Zboara la Coroba, pe tatari loveste, ii farama crancen si
pe multi robeste. D-acolo se-nturna catre mandra sa Si cu-a lui coroana
ii da mana sa.
|