Sub o rapa stearpa, pe un rau in spume, Unde un sihastru a fugit
de lume, Cu varsarea serii un strain sosi.
— 'Stefan al Moldovei vine a-ti vorbi!'
— 'Stefan al Moldovei, Daniel ii spune, Sa astepte-afara! Sunt
in rugaciune.'
— 'Bunule parinte! Sunt ranit si-nvins; insasi a mea muma astazi
m-a respins! Viu sa-ti cer povata daca nu-i mai bine Turcilor Moldova d-astazi
sa se-nchine ? ' Daniel Sihastru domnului a zis:
— 'Ma inseala-auzul ori eu am un vis ? Capul ce se pleaca palosul
nu-i taie, Dar cu umilinta lantu-l incovoaie!
Ce e oare traiul, daca e robit?
Sarbatoare-n care nimeni n-a zambit?
Viata si robia nu pot sta-mpreuna,
Nu e totd-odata pace si furtuna.
Doamne! tu ai dreptul a schimba-n mormanturi
Pentru neatarnare, oameni si pamanturi;
Dar nu ai p-acela ca sa-i umilesti!
Poti ca sa ii sfarami; dar nu sa-i robesti!
Daca mana-ti slaba sceptrul ti-o apasa,
Altuia mai harnic locul tau il lasa!
Caci mai bine este supus laudat,
Decat cu rusine domn si atarnat!'
Dupa-aceste vorbe, Stefan strange-ostire
Si-nvingand paganii nalta-o monastire.
|