Doua lupte

Ieniceri de frunte, voi, siimeni, spahii! Va puneti sub arme! Trambitele sune! Vulturii si corbii turme sa s-adune! Soarele paleasca pe umbrosul cer! Armia intre-n carnuri pana la maner! Calul sa turbeze in fraul ce-l strange! Din dusmani sa muste si sa-noate-n sange! Cum o vijelie risipeste-un nor, Spulberati indata randurile lor! Sabia sa caza peste ei c-urgie! Viata lor si-avere ale voastre fie!'
Astfel zice pasa. Toti se pun la rand. Semiluna-n aer plana fluturand. Dar pe alta parte Ionascu vine, Pune spre bataie cetele crestine. Intra printre randuri pe un cal nebun Ce varsa pe nasuri flacara si fum. Aurele leagan coama-i jucatoare; Coiful sau luceste, coperit de soare; Maiestatea luce p-al sau chip umbrit Si, privind ostasii, astfel le-a vorbit: — 'Turcii calca tara, cata s-o robeasca Dar nu-i inca rupta spada vitejeasca! Inima Moldovei inca n-a slabit: Sangele prin brate-i nu a putrezit. Cei straini nu calca tara vitejeasca Sabie si moarte fara sa-ntalneasca. Aste multe cete ce ne inconjor, Pot sa scalde tara cu sangele lor! inca-o datorie! inca-o lupta noua! Biruinta dalba ne surade noua, Caci aceasta tara nu e scrisa-n cer

Printre tari robite ce prin secoli pier! ' Astfel zise domnul. Toti se-nversunesc. Ambele-avangarde iute se lovesc.
Armele-otomane cad si se farama P-ale noastre coifuri, zale, piepti d-arama. Astfel cum s-arata p-o hartie-aprinsa Ce-n cenuse trece pan-a nu fi stinsa, Scanteioase raze ce lucesc si mor, Ne-ncetat pier turcii sub armele lor.
Hatmanul Sfircioschi sparge totd-odata, La Tighina, alta numeroasa-armata Treizeci de stindarde domnul saluta Si, privind trimisul sangerat, zicea: — 'Fii iertat, o sange! de vei naste-odata, Patrie romana, mare, laudata.'