Eu va salut, o, noapte si voi, o, stele albe, Ce disputati domnia acestui loc mereu ! A voastra lupta-i demna s-o vaza Dumnezeu i .Vai! Omul trece iute cu faptele lui dalbe
Ce perd pe calea vietii nestatatorul pas !
Tu, singura, natura, tot juna ai ramas !
Ce s-au facut acele troiene de popoare ?
Acele generatii ce-n lume au trecut ?
Si sclavii si-mparatii ? Traira un minut,
Nascind spre a se face tarina trecatoare !
Ce s-au facut acele divine frumuseti
Ce-mpodobeau cu roze paharele-n ospeti ?
Acei Iuti cu sun dulce ca mierea Adonii
Ce rechemau nectarul si zeii dragalasi !
Epiriana floare ai carii sini gingasi
Produs-a pe eroul Europii si
Asii ?
Junia,frumusetea pe anii-i se certau
Si visele din seeoli ideea ei ne dau.
Vai ! Tot s-a stins ! Putere si viata, si marire
Urmat-au in uitare pe generatiuni !
Tot ce lasara-n lume aceste natiuni
Sunt negrele morminte ce n-au nici amintire.
A numelui lor sopta, dintr-un trecut de dor,
Ca zgomotul ce moare, ajunge-n viitor.
Chiar daca amintirea ne-ar fi pastrat marirea In seeoli ce-au sa vie, morti, ce-ati fi stiut voi ? Si cugetele voastre traiesc ori printre noi ? In negrele locasuri aveti voi multumirea ? Vai ! Moartea despartit-a prin ziduri pin' la nori Pe morti de vii, in lume, sarmani, slabi muritori ! Tot cade in uitare ! Popoare-mpovarate, Popoare fara tinta si fara obiect, Sa ratacesc in noapte : durerea le destept. Dar grecul, rob el insusi, aspira libertate Si cata sa supuie pe popolul roman ! El singur va sa fie si liber si stapin !
In aste locuri viata atita de frumoasa,
Dar si atit de trista, e toata in.morniint
Mai mult decit in oameni, pe-acest cazut pamint !
Omoara crud pe-un popol sclavia rusinoasa !
Un popol sub robie sa-nclina abatut, Atunci cind energie, virtute a perdut. Colo din virful stincii cascada gematoaro Se varsa-n valuri albe si geme printre nopti, in lac d-azur ea fuge, varsind duioase sopti indata ce s-arunca din coasta-ngrozitoare. Colo revarsa luna torinte dulci de foc Si stelele ca vise balaie vin, sa joc ; Zimbesc cu fericire acestor triste locuri Ca cugete placute ce plana un minut in suflete zdrobite d-un chin neabatut. Lumina lor pe unde sa vai*sa-n dalbe focuri. Mai colo in padure sacalul de mormint Amesteca urlatul cu murmura de vint. Pe orizonte ochiul zareste cum se-ntinde O mare azurie sub focul cel ceresc, Placeri neexprimate ne-mbata, ne robesc ; Caci marea totdauna vederea drag aprinde. Cu cit suntem aproape d-al vietii creator, P-atita fericirea alina-al nostru dor ! Sa cercetam tarina scapata insultarii De timpuri care seaman si secer totul jos, Tot pin' la suvenirea d-un nume mincinos Ce moare dopotriva in noptile uitarii ! Sa turburam marirea mormintelor in dor Si sa vedem in urma-i ce lasa-un muritor ! Edessa nu ne lasa decit tarina oarba Ce omul si cu timpul in fine au stricat : Umana lacomie chiar moarte-a despoiat in restele lasate mormintelor sa soarba. Asa se vor abate ce noi am ridicat, Asa lua-va vintul cenusa ce-am lasat ! Asa peri-'a inca a glorii lucire, Tarina rasipita de crivatul gemind Nu va putea sa stie de am lasat trecind, Pe viitorul lumii, a noastra amintire. in darn locuitorii acestui loc frumos Cred sa-auza noaptea, in vintul dureros, Pe piata unde fuse Edessa altadata, Sunari de muzici, zgomot de cupe ce inchin,
Si nichezari profunde, ce strigatele-ngin,
Strigari de oameni, zgomot ce face o armata.
In darn ei cred sa vada in nopti cum se formeaza
Gradini, palate, teatruri, lumini ca variaza !
Nu ! Moartea nu intoarce aceea ce rapeste !
Trufia ce incinge pe popolii cei mari,
Pe regi, cata sa caza sub timpii cei amari,
Caci Dumnezeu razbuna pe cel ce s-asupreste.
Cascada varsa-n noapte desfatatoare sopti
Si luna d-aur trece pe sinul negrii nopti.
|