Chindia ce odata in turnul nalt suna, Azi tace, buha trista isi varsa vocea sa. In curte nu e garda, in sala nu e masa, Tacere de morminte ce sufletul apasa. La masa nu sunt oaspeti, si cupele sunt seci Si sparte. Lira tace, gem vinturile reci. Si doamnele romane cu coamele-auroase S-au dus ca niste raze cu noptile frumoase. Asa trecu lumina si fala la romani Si cei ce se luptara cu armele in mini Vin inca pe ruine, cind noptile domnesc Si cu-ochii plini de lacrimi ruinele privesc, In murmura ce vintul desteapta in ruine Ne cinta-o epopee cu fapte mari, sublime.
|