intr-o zi cu dulce soare, Dragalasul Fat-Frumos, Prin troiene de ninsoare,
Trece mandru si voios. Pentru dalbe pasarele Poarta arc sagetator, Pentru
fete tinerele Poarta-n fata flori ce-omor. El zareste-o porumbita Cu cap mic si
poleit; Si, sub aripa-i lilita, Cu sageti o a ranit. Pe troiene de ninsoare Sangele
s-a-mprastiat Si la razele de soare in flori dulci a inviat.
— 'De-as avea o fetisoara Cu cosite galbiori, Rumena si albioara
Ca cel sange scurs in flori, Si s-o fac sa ma iubeasca Macar numai
intr-o zi; Apoi moartea sa soseasca, Ca ferice as muri!'
— 'De te-i tine de cuvinte, Eu pe fata ti-o voi da!' Zice-iesind
ca din morminte Un om negru in manta.
— 'Da-mi copila ce-mi lipseste, intr-o zi, apoi sa mor!'
— 'Ai cu mine s-o gaseste, Si te-mbata de amor!'
Omul negru il conduce Sub o stanca-ntr-un palat, Catre-o fata alba,
dulce, Precum el a fost visat: Rumena si albulita Si cu perii balaiori, Cu grumazi
de porumbita Si cu flori pe saniori.
— 'Vin , cereasca-nchipuire! Striga albul vanator,
Sa ma-mbeti cu-a ta iubire, Apoi fericit sa mor!' Copilita rusinoasa Pleaca
ochii suspinand Si pe fruntea ei frumoasa Trece mana-i cugetand.
La palat e nunta mare:
Preoti, oaspeti sunt chemati,
Junii miri de desfatare
Si de-amor sunt imbatati.
Dar, minune negandita!
Omul negru a sosit.
— 'Iata pofta-ti implinita!
Zise mirelui iubit.
Stii tu vorba de-altadata?
Iata fata; esti iubit.
Eu sunt moartea ne-mpacata,
Dupa vorba, am sosit!'
— 'Moarte!-nceata de-a ma cere! Altii-n lume te-au chemat; Mergi de
curm-a lor durere, Al lor plans neimpacat! Eu sunt june, sunt ferice;
Nu voi inca ca sa mor! Bucuria inca-aice infloreste cu amor!'
L-ale candelelor flacari Totu-n negru se-imbraca; Florile se schimba-n lacrimi;
Cantecele inceta.
|