Ca o copila blonda, frumoasa dimineata
In undele-azurate se scalda cu dulceata.
intr-un sarai ce~si perde piciorul in Bosfor,
Fatma abia nascuse un prunc desfatator.
Pe patu-i de matase din somnu-i sa trezeste ;
Stiind ca este muma, ea fericit zimbeste
Si zice sa-i arate copilul ei iubit
Ce-n leagan, sub val mindru, e inca adormit.
in vise ea isi face copilului sau dulce
Un leagan splendid d-aur c-un diamant ce luce
Ca soarele ; vesminte curate ca un crin
Si gratios cusute cu petre de rubin ;
O suta halaice, tot fete de musiri,
Sa-l legene prin cinturi de tinere iubiri,
Si ea, sarmana muma ! sa seaza linga el,
Sa vaza si sa soarba sur£su-i tinerel ;
Sa nu-i dea timp a piinge, nici sa se inspaiminte,
Sa cate o femeie ce stie sa descinte
Daochiul, ca sa seaza in casa linga el,
Si cind s-o face pruncul ceva mai maricel,
Sa-i faca-o carucioara cu roate aurite,
Sa-l traga porumbite cu pene poleite
Pe care sa le miie o fata de vizir
Cu buzele de roze, cu coamele de fir.
O palida hanima incet il dezvaleste.
Sultana cu ardoare pe pruncul ei priveste
Si bratele-i intinde ferice, surizind
Dar, vai ! copilul doarme de somnul de mormint!
Cind muma adormise, o palida batrina
Se strecura in casa, tiind un streang in mina.
Ea sugruma copilul si, asfel, sugrumat
Cu streangul de. matase, il lasa innodat.
- "E mort !" striga sultana. Durerea sa de muma. Frumoasa-i juna viata dodata o consuma.
- "Sultana ! ai putere de-nfrina al tau dor ! A curtii voastre lege facu acest omor : Copiii din vita voastra, din parte barbateasca, Avind drept la domnie, n-au dreptul sa traiasca."
Asa vorbeste manca. Iar muma, suspjnind, .
Pe pruncul mort rasfata, dulci lacrime varsind.
Rasfaturile sale sunt dulci si gratioase.
Acei ce le aude vars lacrimi calduroase.
Ea cheama pe sultanul; el vine, si Fatma
Saluta p-al sau frate si ii vorbeste-asa :
- "O, doamne stralucite si fratele meu mare,
Vezi fiul meu in leagan ? E mort prin sugrumare.
O mina protegeata de datine, gazi .'
A stins aceasta floare nascuta de o zi.
Aceasta cruda moarte ucide-a mea viata.
Eu mor ! Pe anii-mi tineri se-ntinde trista ceata
Si nici un soare dulce n-o poate risipi !
Vream sa te vaz, o, doamne, nainte d-a muri.
Nu ca sa-ti fac mustrare ca ai lasat sa fie
O lege-atit de cruda sub blinda ta domnie ;
Dar ca sa vars in sinu-ti amarele-mi dureri
Ce-mi stinsera o viata frumoasa de placeri,
Si sa te rog cu lacrimi, murind in mare truda,
Ca moartea mea sa schimbe o lege-asa de cruda !"
- "iti jur ! striga sultanul, nimic eu n-am stiut !
Aceasta cruda lege de astazi a cazut,
Ca, cel putin in urma-ti, o, sora, al tau nume,
Prin moartea ta amara sa vietuie in lume !".
EI zice ; dar sultana, luindu-i mina blind
Si sarutind-o dulce, adoarme suspinind.
Sultanul tine vorba si datina trufasa
Se stinse prin martirul Fatmeii dragalase.
|