in fundul unei rape, mugind adanc, albeste Un rau ce umbra
serii ascunde de acum. Pe munte luna blonda se-nalta si priveste Din norul ei
cum focul s-acopere sub fum.
Si stelele, flori d-aur, in spatiu drag se scalda. Azurul le aspira cu sete
de amor.
Racoarea se revarsa; si-n inima mea calda S-aprinde deodata un simtamant
de dor.
O, inima, te-mbata de vise, de placere, Ce-ti da natura tie in sanu-i
fericit! intoarce lumii cupa unde-ai baut durere Crezand ca bei delicii
din visul aurit!
Vai! Fericirea n-are in lume radacina! in darn doreste omul aice pe
pamant, Uitand ca timpul schimba pe oameni in tarana Si
tot se risipeste pe al durerii vant!
O, farmec drag al vietii! O, magica natura! Tu imi imbeti simtirea
si gandul meu maresti! Dar poti lungi tu viata ce catre moarte cura? Poti
spune ce-i ursita fiintei omenesti ?
A regreta trecutul, a cere viitorul,
Si a vedea in viata dorintele pierind,
Si a lasa prezentul sa-si ia in lacrimi zborul,
A aspira la fala, si-a se-amari dorind,
A geme-n saracie precum si in avere, Pe piatra taranoasa, pe patul
aurit, A geme-n intuneric, a geme la putere, Aceasta este-al lumii destin
neimblanzit.
Si ce imi pasa mie de visul ce ne-mbata, De imortalitatea ce-atat
ne-a leganat ? Voi face bine-n viata sa merit o rasplata? in sufletul meu
arde un foc mult mai curat!
|