Sub Mihai Viteazul s-a facut unire; Dar fiastrii umbla pentru despartire. La Patrascu
domnul, al lui Mihai fiu intr-o zi s-arata si-ast limbaj ii tiu:
— 'Nu mai vrem unire noi cu tara voastra; Caci ea ne darama neatarnarea
noastra!' Dar raspunde unul din cei cinci boieri
Ce Mihai numise mari consilieri:
— 'Turcii va insufla asta cugetare, Caci unirea face neamul nostru
tare; Si ei vor sa vaza pe acest popor Slab, ca sa-l supuie lanturilor lor.
Sfanta Romanie! Oare nu suspini? Carnea ta se vinde la barbari straini
? Sangele si viata-ti sunt puse-n vanzare, Si tu, draga tara, stai
in nepasare!
A slabit poporul cel nebiruit? Sangele lui tanar oare-a putrezit ?
Ca sa vaza astazi, fara de simtire, Pe cei rai ai tarii dandu-o pierire?
Si ce poate dansul cat de tare-ar sta, Cand cei mari lucreaza
la robia sa? Cand carmaci molateci vasul duc spre stanca, Altui
vas, taria ce-i ajuta inca?
Voi nu vreti unirea vechiului popor, Caci stapanii vostri inca nu
o vor. Daca cu robia ce va umileste V-ati dedat, cat viata, fara ea lipseste;
Cereti neamul vostru a se desparti! Mergeti lipovenii a va stapani!
Tarile romane ori vor fi unite, Ori vor fi in parte la straini robite;
Dar vor fi unite de nu astazi, maine: Caci tiranul trece patria ramane!'
— 'Piara toti fiastrii!' oastea a strigat, Tara si poporul inca-au
repetat.
Dar fiastrii tarii fara de rusine Merg s-aduca-n tara ostile straine.
|