Iar prin lungul apei, prin dumbravi, s-arata, Pasa, pe tacute, o mareata-armata:
Armia lui Rares, domnul laudat. Luna p-a lor cale raze-a semanat. Ungurii cu spaima
somnul dulce lasa Si la datorie fiecare pasa La lumina stelei, cei armati s-opresc
Din ambele taberi, bravii se privesc.
Lupta-ncepe cruda: buciumele suna, Caii lor necheaza, vaile rasuna. Zorile se
scalda p-azurul ceresc, Pe armele rosii de sange-omenesc, Dar lumina spune
cetelor maghiare Ca numai prin fuga pot afla scapare.
Zapoliu aude cu placere vie La moldavii nostri pasa-n bucurie. Cheama capitanul
care-a comandat; Tinde mana dreapta si l-a sarutat. Apoi da lui arme rari
si pretioase, Aur ii ofera si sageti frumoase.
Grozea, capitanul, armele-a primit: — 'Iau eu arcu-acela la luptasi
dorit, Dar auru-ti, doamne, nu mi se cuvine. Domnul Petru Rares m-a trimis pe
mine Sa sfaram vrajmasii intr-acest rezbel Numai pentru stima care-ti
poarta el.'
|