is tari straine si-au scuturat Anii mei tineri florile june; Ochii cu lacrimi
d-amaraciune Zilele toate le-au salutat!
in darn speranta viselor line Mi-arata cupa cu dezmierdari, Aceste roze
de desfatari, Palesc in umbra tarii straine.
Sufletu-mi cade zdrobit de dor, Si-a ranii planta vindecatoare Nu se va naste
l-al vietii soare Nici chiar in noaptea din viitor.
Viermele rupt-a la radacina Floarea ce cade catre pamant, Si s-o renasca
pe-al ei mormant Nu mai e-n viata nici o lumina.
|