Stiti voi crinul ce straluce In Vescopolis frumos ? Paru-i ca o raza dulce Cinge corpu-i pina jos. Este tinara Ioana, Nimfa alba din Vardar, E romana macedoana, Dulce ca ceresc nectar. Patru neamuri o reclama, Seapte sate mina-i cer. Toti cu totii o aclama, Raza ce-a venit din cer ! Acvila lasindu-si zborul, Boabe ia din mina sa, Turcul parasind Bosforul, Vine a o vizita. Gratiile-i sunt surate, Poarta jocu-n jocul ei Si placerile-adorate Zbor pe anii-i tinerei.
Geniul pe frunte-i zboara ; Peste umbre si vulvori Umbra-i dulce si usoara E o noapte peste zori ! Buza ca margaritarul Are-un fermec foarte rar, Crez ca a baut nectarul Din al zeilor pahar. Ochii-i sunt dulci viorele Ce la soare stralucesc, Genale lungi, aurele, Rasfring umbre si lucesc. Sinu-i e o dulce floare ; Doua roze pe doi crini, Sub al amorului soare Tremura pe dulcii, sini. Eu ma duc, vis de dulceata ! Tu n-o sa ma mai zaresti. Tu ma lasi sa plec cu viata Si, vai ! inima-mi opresti !
|