Romani! Ce faceti oare mormintele strabune?
Orice popor ar fi
Ce n-are monumente, aceste mari cunune De secoli de marire, nu are drept a spune
Ca este el un popol! Nici are drept a fi!
Mormintele se afla; dar, turme ratacite, Romani! de robi tirani, Ce au
trecut pe tara cu inimi injosite, Lasara sa se surpe; erau prea stralucite;
Si ei, prea orbi, sa rabde lumina-acelor ani!
Vai! Secolii din urma deschisera intrare
Strainilor pierduti, in paturi noptiale, aceste sanctuare De unde altadata,
spre fala si mirare, Nasteau eroii tarii si dalbele virtuti.
Strainii risipira tarana stramoseasca,
Si ce n-au risipit,
Romanii daramara! O, tara romaneasca! Fii demna prin virtute
de fala stramoseasca, Sau leapada un nume ce tu ai umilit!
|