S-a gasit si pentru tine Hulitori, cu un cuvant! Pentru ei nimica bine Nu
mai este pe pamant! Fruntea ta cea fara pata Turbura pe hulitori. Cobea
noptii-i mai turbata Cand e cerul fara nori! Tu surazi cu bunatate
Calomniilor ce zbor; Nici o ura nu strabate Sufletul tau iertator!
LA CONSTANTIN NEGRI
O, Negri! inamicii a tot ce da marire Si viata Romaniei nu-ti vor putea
ierta Ca ai luat o parte de lauri la Unire
Prin insistenta ta!
A face-un singur popol, o singura domnie Din doua; a restrange atatia
postulatii, Crezi tu ca o sa faca vrodata bucurie
Acestor sclavi tirani? Cuvantul datorie spre tara e un nume! Si patria o
umbra, marirea, un eres! A face sa ramaie dispretuita-n lume,
Si-n umbra mai ales; A pune interesul persoanelor-nainte De interesul tarii; a
nu simti vrun dor Cand jugul rau apasa aceste locuri sfinte,
Aceasta-i legea lor!
Ei nu stiu ca rusinea, ca viata degradata A tarii lor pe dansii d-odata
ii lovesc, Ca arborul cand cade, si frunzele-i d-odata
Cu el se ofilesc.
intrebe pe un vierme ce naste intr-o floare De-i pasa daca planta,
plapand locas al sau, E verde si frumoasa, sau vestezeste, moare
Sub dintele lui rau?
intrebe-l daca stie ca floarea ce-el devoara Odata vestezita, surpata pe
pamant, El insusi se abate si trebuie sa moara?
Sa intre in mormant? Nu face insa astfel vaslasul cel
cu minte: El ingrijeste vasul a nu cadea pe stanci,
Caci vasul spart, el insusi coboara in morminte,
in undele adanci!
Unirea are inca multi inamici puternici, Caci noaptea si cu ziua se-ngana
departat Si pasarile noptii, simtindu-se netrebnici,
S-agita ne-ncetat!
Nu! Noaptea nu isi lasa umbra ce ea apuca Decat cand e respinsa
de soarele ceresc. Ne trebuie lumina ca noaptea sa se duca
Cu cei ce o doresc!
|