La un schelet

D-opotriva nu-i ataca Viermele cel de mormant? Unul beat d-a lui trufie, Altul de al sau lung dor, Se desteapta cu urgie Cand se curma viata lor. Vai! Amar acelui care Zi ferice n-a avut! Si cu-a vietii chiar pierzare N-a trait nici un minut! Tu, schelet, ne-aduci aminte Ca e scurt al vietii pas Si-orice cugeta, ce simte, Vai! ca tine a ramas! Poate ca ai fost ferice. Trista urma, noi nu stim! Gura ta parca ne-ar zice: 'Timpul trece, sa iubim!'
LA FLORI
Flori frumoase! Sunteti oare Dulci surasuri de la zori? Caci p-a lor incingatoare Voi luciti, o, scumpe flori!
Sunteti sufletele blande Fetelor ce nu mai sant? Ah! ca ele de plapande, Treceti viata pe pamant!

Sunteti vise aurite Ce din cer se risipesc? Caci ca ele-mbalsamite Foile va stralucesc.
Sunteti raze fugatoare Ce plutesc prin sarbatori? Ca lumini de sarbatoare, Voi luciti, suave flori.
Sunteti lacrime divine Dup-al frumusetii san? Caci cu voi in zile line Gratiile se ingan!
Vai! Ca voi stralucitoare Sufletu-mi avea placeri Si ca voi nestatatoare Au pierit in lungi dureri.
Voi pe sanul primaverii Catre viata ati venit. Numai eu nu iau durerii Anii care mi-a rapit.
LA UITARE
Tu esti o ferice floare Ce in campul mortii cresti: Pururea surazatoare, Dorurile lecuiesti.

intre cei ramasi in viata Si-ntre cei ce nu mai sant, Tu reversi o dulce ceata, Tu ascunzi al lor mormant.
Ca o mana inflorita Lacrimile stergi placut Si durerea infinita O gonesti catre trecut.
Dar cu tine, orice rele, Orice bunuri se topesc Si pe urma fugii tele, Noi dorinte infloresc.
in durerea lui amorul Te consulta multe ori; Tu ii vindeci dulce dorul Cu-ale tele triste flori.
Si cand vinul se revarsa, Cand ospetii dantuiesc, Sanul tau pe lume varsa Un parfum dumnezeiesc.