| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Buzele mamei de Grigore Vieru Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Leili
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Dimitrie Bolintineanu
|
|||
|
|
|||
| O, streine, vino si te desfateaza Pe aceste maluri pline de-ncintari, Unde tineretea inca se pastreaza, Unde-amorul are inca dulci visari, Unde hurioara edenului dulce, L-ale halaicii cintece de dor, Vine si rasfata pina sa se culce, Florile rizinde dup-acest Bosfor ; Unde o femeie are frumusetea Stelelor de aur ce in nopti lucesc, Si fecioara dulce are tineretea Rozelor salbateci care ne rapesc ; Unde ziua-i alba, noaptea instelata, Si-aerul bea dulce roua dupe crin; O, eden al lumii ! fata ta curata Cu atit ne-ncinta cu cit te privim ! Cit de mult copiii lui Osman cel mare Cata sa blasfeme frumusetea ta, Cauza de lupte si de turburare Ce-a facut si face lacrimi a varsa ! D-asta frumusete, dar fatal si dulce, Spiritele noastre le-am vazut slabind ! in locasul vietii moartea se-ntroduce, Ea le tese viata cu aur si argint. Nu ! nimic nu schimba cruda ursitoare ! Tot ce fu prea mare cata a slabi ! Pretutindeni unde Dumnezeu, sub soare, A creat o tara demna d-a rapi, Popolii suspina sub a lor durere Si tirasc cu lantul viata de amar ! Crimele, virtutii urma cu placere, Peste tot in lume relele rasar ! Am putea sa zicem, viata si lumina S-a facut, viaza de la inceput, Numai ca s-ajute a se face-o crima, Si cu toate astea soarele-i placut ! Totul favoreaza pe cei rai in lume ! Nu mai e speranta pentru ast pamint ! Libertatea fuse insusi ea un nume ? Nici acea speranta, fiica de mormint, D-a vedea odata, intr-o cruda oara, Aste triste rele fara de finit, Nedreptati amare ce ne inconjoara Disparind cu lumea care le-a hranit ? Aurele line trec cu rasfatare, Inflorind surfata latului Bosfor Si formind o cale-n mozaici bizare, Care-ncinta ochii cu lumina lor. Pe aceasta cale unde se ingina Ale lunii raze c-umbra desii seri, Scintei pestisorii, splendida tarina, Cum in visul dulce zboara dulci placeri. Albe odalisce se cobor pe mare Pline de placere, din al lor serai, Ca un cird de paseri ce cu rasfatare Zbor la focul dulce soarelui de mai. Zgomotul lor insa umple de placere Si de gelozie dalba Bulbuli Ce l-aceste sopte cinta-a sa durere Printre chiparisii de la Candili. O sultana juna se uita pe mare De la o fereastra din al ei serai, Gare mira-n unde formele bizare ; Mina sa rasfata parul ei balai. Un caic soseste in tacere-adinca Si pe sub ferestre la serai a stat. Luna se ascunde dup-un virf de s Si o voce dulce astfel a cintat : "Eu nu am sarai pe mare Cu coloane de porfir ; Ca s-atrag a ta catare, Nu sunt pasa, nici vizir. Dar ce este-un mare nume Si averi ce noi dorim ? Cine-a mostenit a lume Ca si noi s-o mostenim ? Ca o dulce sanitare. Ca un val p-acest Bosfor, Omul radacina n-are Pe pamintul cel de dor. Gusta dulcea bucurie Astazi cind ea ne-a suris ! Mine dorul a sa vie Sa-si ia locul lui promis. Cum o floare e ursita A-nflori, a se usca, Viata noastra e traita D-am iubit pe cineva. Vin' si da-mi sa beau eu dulce Roua de ceresti placeri, Dupa floarea ce straluce P-ale tele primaveri !" Cinta. - Dar o umbra blanda si usioara Din saraiuri iese-naintind spre mal, Zice doua vorbe, in caic coboara ; Iar caicul pleaca leganat p-un val. Marea isi incinge fata-i incretita intr-un briu de aur dulce a privi Si a serii boare, cu-aripa-nflorita, Rasfata cosita albii Leili. Unde mergi, sultana, singura c-un june Pe aceste valuri, sub un cer stelat, Tu, ce garda neagra, noapte, zi supune Privigherii sale ce i s-a-nsemnat ? Oh ! cit de arzinda trebuie sa fie Flacara ce arde sufletu-ti d-amor, Cind zdrobesti tu astfel viata si junie, Si onori ce-ti dase tronul rapitor ! Ea iubeste ! Iata ce explica toate, intelepti ai lumii, fruntea inclinati ! A intelepciunii carte, de se poate, O rupeti indata si o aruncati ! Dumnezeu pe fruntea omului ce moare Scris-a aste vorbe prin trasuri adinci : "Dumnezeu-i amorul !" in a lor amoare Sa urmam amantii intr-aceste stinci ! - "Ali-bei, ea zice cu nespusa-ardoare, Lasa-ma a soarbe ochii-ti infocati ! Tu esti vintul serii si eu sunt o floare, Vin' si sterge-mi ochii de amor rouati ! Calda-ti e privirea ! Dulce-ti este fata ! Draga-ti sunt, oh ! spune ?" - "Te iubesc cu foc ! Si poci face altfel mai ales cind viata Si a ta junie tu le pui in joc ? Tu, ce lasi marirea, ca sa vii cu mine !" - "Oh ! de sacrifice nu voi sa-mi vorbesti ! Fericirea vietii-mi este linga tine. Unde e marirea, p-amor nu gasesti. Fericirea este o fiinta dulce Ce-si deschide poarta numai de amor, Auzi tu, o, draga, tu, ce fata-ti luce Mai placut ca focul zilelor ce zbor ! Esti frumos, esti dulce printre dulci fecioare, Brav esti prin vitejii ce te inconjor, Cum prin stele dalbe a lucit un soare Tu lucesti in ochii-mi, visul meu d-amor ! Soarele meu dulce ! Roza se exprima Prin al ei ferice si placut miros, Paserea prin cintu-i, steaua prin lumina ; Eu n-am vorbe-a spune doru-mi amoros ! Inima-ti dau tie, corpu-mi al tau este. Eu sunt a ta roaba, poti sa ma zdrobesti !" - "Spune, spune mie, ca cereasca v. Vorbe amoroase, zi-mi ca ma iubesti ! Tu nu esti, nu, roaba ! ci a mea amanta ; Tu esti fericirea, Dumnezeul meu !". Luna si cu noaptea, dulce, odoranta, Inunda sultana si p-amantul sau. Chioscuri si saraiuri dupa doua maluri Ca fantastici umbre dupa dinsii zbor ; Iar delfinii sprinteni trec usori prin valuri Urmarind caicul si al lor amor. La Isar pe maluri ei s-opresc, coboara. - "Am scapat l" ii zice Ali-bei, rapit. Insa totodata iata-i inconjoara Garda ce-i urmase de cind au fugit. E-cra de amoruri cind in hora lina Viile dorinte nencetat plutesc Pe vergine sinuri, ce d-amor suspina, in aceste tarmuri unde infloresc. Stelele de aur peste marea lina Se prevad cochete, dulce infinit .' Din azurul marii luna naste plina, Ochiul vede dulce discul aurit Si prin albe valuri pare si dispare Ca sui'is ferice p-un chip suferind ; Ocliiul se imbata : va uitati pe mai;:, .Valul alb de spuma trece clocotind. Cinci hadini, toti negri, in caicul mare Merg pe Propontide unde se cobor ; Printre dinsii insa o hanima-apare. Este o sultana, floare de Bosfor .' Un mister, o crima ! Sa fugim indata ! Paru-i este d-aur, fruntea-i e de crin .' Unde mergi, Leili ? Ochii tai, vai ! cata Printre umbra noptii visul tau divin ! Printre valuri, raze, umbre si tacere Cauta sa vaza pe al ei iubit, Ca un gind ce zboara prin ani de durere Dupa fericirea ce ne-a parasit. - "Ai facut namazul asta-dimineata ? Striga capul bandii c-un ton rece, sec, Si cu mina-i neagra palosul rasfata - Ordinul meu este ca sa te inec." - "Ale tele vorbe inima-mi sfarama, O, hadine ! nu stiu ce vrei tu sa zici. Fruntea-ti e umbroasa'!" - "Tinara sultana ! Vei muri indata inecata-aici !" - "O, hadine, moartea-i plina de durere ! Eu sunt juna inca, voi sa vietuiesc ! Aerul e dulce, viata e placere Am putini ani inca, lasa sa-i traiesc ! Eu murind acuma, plina de junie, Soarele de mine, cind va rasari, Crezi tu c-o sa aiba raza sa mai vie ? Ca ale lumii rele se vor indulci ? Nu ai tu o muma ? Sora nu ai, oare ? Eu ma dau lor roaba, numai sa nu mor ! Voi scalda cu lacrimi ale lor picioare. Daca n-ai pe nimeni, eu iti voi fi sor ! Cind de batrinete viata ta s-o stinge, Pe mormintul negru voi depune flori !" Dar hadinul aspru bratul ei atinge. - "A sosit furtuna Trebuie sa mori !" - "O, hadine, asculta, poti tu spune mie Ali-bei ce face ?" - "Astazi a murit." - "L-a ucis ! murmura ea cu bucurie, Mort, si dupa dinsul eu am mai trait ! Iarta pe Leili, sufletul meu mare, Daca dupa tine am trait o zi ! O, hadine, vino si m-arunca-n mare Cu amantu-mi dulce, eu voi a muri !" |
|||
Pune poezia Leili pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |