Stefan al Moldovei la Vaslui soseste. Cheama pe ministri, astfel le vorbeste:
— 'Morti erati in viata si v-am inviat! Cu a tarii carma
cinste vi s-a dat. Sa va fac placerea fara marginire, Am lipsit pe rude de a mea
iubire, Am jerfit prieteni si ostasii mei Ce-au lucrat cu tara la marirea ei;
Numai sa domneasca pacea p-ast pamant Si sa pot a zice: pentru toti domn
sant!
La marinimia care am avut
Pentru toti, raspundeti, ce fel ati facut?
Voi primirati carma ca sa o slabiti!
Aparati coroana ca s-o umiliti!
Ca sa caza domnul, ati voit sa piara
Cu neatarnarea-i sfanta noastra tara.
Ati catat marirea, cinstea sa-i luati,
La straini hulita s-o ingenucheati!
Caci a ei marire data-n al meu nume, Mici si fara merit va facea in lume.
Neputand sa mergeti unde suntem noi, Au voit sa caza domnul pan
la voi. Dar Stefan cel Mare inca vietuieste! O, arcasi! imi spuneti,
tara ce doreste?' 'Moarte!' strig-arcasii Salile rasun
Trei ministri mandri capul lor rapun.
|