Asta e Bosforul d-unde s-aripeaza, P-al lor car de roze fragedele zori. Din a carui unda si-a facut miraza Bolta azurata, aurind de flori. Ale sale fiice sunt stralucitoare Ca stelele d-aur ratacind prin nori ; . Dulcea frumusete este fugatoare, Piere ca o roua dupe dalbe flori. Pe aici domneste blinda poezie Ce din cupa-i d-aur varsa dragalas Un prefum de roze si de ambrozie Care-mbata dulce sufletul gingas.
E-ora cind tresare lina Propontide Sub al aurelii tinerel sarut, Scinteind la focul stelelor splendide Semanate-n fundul cerului placut. Colo se arata niste insolite, Stralucind la raza stelii lui Lial, Asfel ca un negru cuib de alunite
Care incununa sinul virginal. Muntele Olimpul cu a lui cununa De ninsori eterne se zareste-n fund ; Albele-i cosite stralucesc la luna, Se rasfring pe sinul golfului profund. Insa cadrul dulce, care ne rapeste Peste Propontide, se schimba-n Bosfor, Arta cu natura acolo s-uneste Sa formeze cadrul cel mai rapitor, Caci Selim sultanul merge de primeste La giamia mare de la Top-hane O fecioara juna ce ii daruieste Pe tot anul inca vechea valide. Orisice lumina ce-n Bosfor se fringe
Isi alunga forma ca un plop de foc ; Iar cind vintul serii marea o restringe, Acesti plopi de flacari se zdrobesc, se joc. Peste fata marii, dalbe caicele, C-odalisci cu valuri, trec si se desir, Ca acele vise dulci si tinerele Ce lucesc in fundul unui suvenir. Aerul rasuna de strigari voioase. Augusta mireasa trece Va-n clina ti ! Ochii sa nu vaza gratiile frumoase ! Si sa nu profane farmecii curati !
Soarele apune peste Propontide ; insa la suflarea valului cel lin, Pare ca se leagan boltile splendide, Dulce poleite d-aur si rubin. Unda, incretita d-aurele line, Scinteie sub briul stelii purpura t, Cu colori suave, magice, divine, Ce ineinta ochii, inima imbat. Dar Selim se uita, din serai, pe mare Unde-arunca boabe de margaritar, Ce, picind, formeaza iara incetare Mii de gratioase cercuri ce dispar. Linga el se vede favorita noua : Capul ei pe mina cade ginditor, Ochii sai de flacari-noata-n dulce roua ; Un suris aura chipu-i rapitor.
- "Sterge aste lacrami, rasfatata floare Ce-am cules din muntii vechilor Carpati !" La aceste vorbe alba plingatoare
Catre el inturna ochii lacramati.
- "Stralucite doamne, lacrimile mele Cura pentru tara d-unde m-ai rapit !"
- "Daca pentru asta riureaza ele, Sterge-le indata, fermec inflorit ! Mehrube ! Arunca dulcea ta privire P-al acestor unde fraged legiver ! Numai focul tinar din a ta privire Poate fi mai magic pe pamint si-n cer !
Uita tara voastra unde nu-nfloreste Sicomorul verde ! Unde nu vedem Alcovanul tinar care raspindeste in havuzu-mi d-aur apa care bem !"
- "Colo unde raza unui dulce soare Peste stinci uscate nu s-a spulberat, Unde ca fecioara intr-o sarbatoare
Cu flori dulci de aur cimpul s-a-mbracat ; Unde limba draga, tinara-amoroasa, Suna ca suspinul vintului usor, Prin dumbrava verde, frageda, umbroasa, Printre flori rizinde, eu as vrea sa zbor !
- "Dar sub ceru-ti rece, omul nu iube. Inima ingheata de al iernii vint. Dalba-ti frumusete, care ne rapeste, Trece ca o floare linga un mormint. imparteste-El e o comoara Ce tot Rasaritul s-aiba ar voi !
Ai tu vro dorinta ? Cine vei sa moara ? Cine sa traiasca ? spune, si va fi !"
- "Colo unde limba dulce si-amoroasa Suna ca suspinul vintului usor,
Prin dumbrava verde, frageda, umbroasa. Inima mea zboara la un alt amor !"
- "Daca numai asta perla albioara Face-atitea cercuri pe acest Bosfor, Cite nu ar face tinara fecioara,
Ce in alta tara are alt amor !" Unda se despica, geme cu turbare ; Valurile albe cresc si se topesc ; Niste late cercuri se rasfring pe mare Si la focul lunii gratios lucesc.
|