in cetatea Clujul, intr-un vechi palat, Sta Mihai Viteazul rege coronat.
Ungurii, romanii, sasii i se-nchina: Dacia revarsa vechea sa lumina, Dar
atunci s-aduce capul lui Andrei* Ce fugind din lupta fu ucis d-ai sai. Ucigasul
pare; crima il mandreste; Lauda multimii inca o mareste. Capul
se expune. Domnul, ganditor, Cu aceste vorbe varsa al sau dor:
— 'Crima cand se face chiar spre-al nostru bine, Ea ramane
crima, merita asprime,
Cela ce o iarta este vinovat Pe cat cel ce-o face este degradat. Cela ce
in umbra pe vrajmas omoara. Dumnezeu si omul insultand, coboara. Piara
ucigasul! Voi inmormantati Pe acest om mare si onoare-i dati!'
Ucigasul piere. Si cu pompa mare Batori primeste sfanta mormantare.
|