Cind lampa se stinge la negrul mormint Atinsa de aripi, suflata de vint: Cind buha se plinge prin triste suspine ; Cind rai fac planuri cum au a retine In barbare lanturi popolul gemind ;
Aci se ferb si oasele In vase aurite, Aci s-adun frumoasele Cind nu mai sunt dorite
Si liliecii noptilor Ce au aicea locul - Ascunsi in hirca mortilor - Umblau sa stinga focul.
O baba, ce oroarele Uscasera in lume, Tot rascolea vulvoarele, Soptind incet un nume.
S-aude un zgomot de pasi pe aproape
Cum calca strigoiul cind va sa dezgroape O tinara fata - Colo ascultati ! Sa fie Satana cu ochii de focuri
- "Hei ! cine sa calce in negrele-mi locuri, Se-ntreaba batrina aici nechemati !" Ea zice, si-n umbra un om se arata Cu ochii de singe, cu fruntea uscata, Teribil ca locul in care intra. - "Batrina - el zise - iti fa datoria !" Si vorba-i, cum geme in zid vijelia, Din colturi in colturi grozav rasuna.
|