Vazui palatu-acesta pe stinca sa tacuta Mirind splendida-i fata in unda de azur. Varsa asupra-i luna lumina sa placuta. La poalele-i de piatra vin valuri si murmur. El respira lumina, amorul, bucurie. Vazui prin stralucire un june imparat, Vazui imparateasa in manta purpurie, Frumoasa ca un soare sub paru-i ei ambrat. Dar scena schimba fata, palatul pere-n ceata. Tacere, intunerec acum aici domneau. Monarcul, june inca, perduse a lui viata Si lacrimi de durere torente-aici curau, Si juna suverana in doliu se arata, Si coama despletita pe rochia d-abanos, Ca constelatiunea pe bolta-ntunecata Pluteste ne-ngrijita ; coroana zace jos !
|