| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Moartea lui mihai viteazul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Dimitrie Bolintineanu
|
|||
|
|
|||
| Pe cimpia Turzii, pe un verde plai, Tabara ostirea marelui Minai. Acolo, in cortu-i, domnul se gindeste : Fericirea tarii inima-i rapeste. Are-o presimtire ce l-a turburat Si pe mina-i mindra capul a plecat. in desert speranta inima-i rasfata ; Lacramile uda ginditoarea-i fata. inaintea celor ce il ocolea, Cu o manta d-aur el se ascundea.' Catre capitanii ce il incungioara : - "Dragii mei ! Iertati-mi asta lacramioara I E o slabiciune de care rosesc Toti citi au un suflet tare, barbatesc. insa sint minute cind natura cere De la cel mai tare partea-i de durere..; Astazi poci sa numar mai la noua ani De cind noi ne batem cu atiti dusmani. Este-adevarat, am facut, in lume. Neamului acesta cel mai mare nume. insa, ce-i marirea, fara de folos ? Ceea ce-i in noapte focul mincinos ! Singura marirea nu-i destulatoare, Nu voi foc de stele, ci voi foc de soare. Cite mii de inimi moartea n-a-nghetat ? Si in cite case dorul n-a intrat ? Tara este-n lacrami si se pustieste. Floarea tinerimei cimpul invaleste. Si in raza slavii unde stralucim, Vaz, pe nesimtite noi ne mistuim ! Astazi lupta noastra orice lupta curma ; Ea va fi lovirea cea mai de pe urma. Astazi este timpul ca sa ispravim. Sau romani ne perdem, sau romani traim !" Asfel le. vorbeste Dar doi soli sosira, Doi trimisi ai Bastei. Capii toti iesira. - "Basta va trimite ? Spuneti ce doreste ! Basta, iara Basta ! nu mai ispraveste !" ~ "Ce doreste ? zice unul din calai, Basta porunceste la vasalii sai i" - "Sa pornesti indata banda ta in tara !" ii raspunse celalt cu o vorb-amara. - "Mergeti, zise domnul, l-al vostru stapin ! Spuneti-i ca nu e inca un roman Care sa dea arma pin-a nu se bate ! De-i barbat, aice vie a combate !" - "Este timp !" sopteste un ucigator. Celalt trage iute palosul usor Si c-o lovitura repede si tare il implinta-n sinul eroului mare. Capitanii iute sar, mi-l inconjor, Dar Mihai le zice : "Fratilor, eu mor Spuneti doamnei mele sa nu se mihneasca Si-n iubirea tarei fiii mei sa-i creasca. Cind vor fi in virsta, sa le spuie ea Ca nu voi razbuna pentru moartea mea ; Numai pentru tara si neatirnare Sinul lor sa simta sinta razbunare ! Iara voi, tovarasi, mie imi jurati Niciodata mina cu strein sa dati !" La aceste verbe cade-ntr-al sau singe. Toat-a lui ostire cu durere-l plinge. Apele pe cale stau si se opresc ; Paserile-n aer triste ciripesc. Moartea cu-a ei mina fata lui atinge ; Inima-i ingheata, vorba i se stinge. Iar viata-i mindra zboara catre nori, Ca mirosul dulce unei stinse flori. |
|||
Pune poezia Moartea lui mihai viteazul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |