Sub un chip de inger, intr-un vis ferice, Domnului Vasile gandul
rau ii zice: — 'Monastirea Putna, ast locas placut, S-a zidit
pe aur de un domn avut. Mergi si o darama pana-n temelie Si-i gasi
tu aur sa faci alte-o mie'.
Iar Vasile-domnul d-aur patimas, Pune sa darame ast frumos locas.
Cand ostasii sapa pana-n temelie, Un batran calugar zice cu
manie:
— 'Domnii mari naltara sfinte monastiri
Sa aminte tarii zile de mariri.
Tu le surpi, o, doamne! Tu nu le-ntelegi,
Caci tu nu ai fapte de urmasi sa legi.
Cand un domn la aur inima-si robeste,
Tronul se degrada, tara vestejeste.
insuti ca magnetul tragi si insusesti
Aurul oriunde poti sa il gasesti.
Dar te teme, doamne, sa nu tragi la tine
Cuiele de aur ce de tronu-ti tine.'
Domnul nu asculta in a lui orbie,
Sapele rastoarna vechea temelie.
Domnul si boierii intre ei se cert
insa ce gasira? — Un mormant desert.
Pe mormant sunt scrise litere strabune.
Un talmaci citeste si la toti le spune:
— 'Din comori ce strangem pe acest pamant,
Iata ce-i al nostru: un tacut mormant!'
De atuncea domnul pierde-a lui domnie
Si curand in urma moare-n saracie.
|