N-o sa mai vie ziua cind am sa las ast soare Ce nu imi dete viata decit sa patimesc ? Sub o durere cruda, vai ! inima mea moare ! Si eu tot mai traiesc !
Nu esti satula, soarta, acum d-atita fiere, D-atita apasare sub care m-ai zdrobit ? D-atita suferinta, tu, palida durere, Ce, nu ai obosit ?
Durerea vrea o prada si prada-i muritorul ! Dar e nascut el oare aici a suferi ? Aceasta-i este viata ce-o risipeste dorul ? Cuvintul lui de-a fi ?
Placerile plapinde si-atita de dorite Ce intr-a vietii umbra pe suflete se-nclin, Au fost dar ca sa faca mai vii si mai simtite Durerile ce vin ?
Asa cind cerul noptii in negura dispare, Prin umbra vijeliii s-arata dragi lumini ;
Dai- ele fac mai aspre, mai negre, mai amare Acele-ntunecimi.
Caci ce sunteti voi, oare, o, fericiri frumoase, Mai mult ca niste flacari in nopti de mare dor ? Voi ati lucit pe viata-mi ca raze mingiioase, P-a'oisuri ce-nfior,
Si cind lasarati ochii sa vaza-aici in viata Tot ce ne inspaiminta, tot ce e dureros, Luarati iute zborul, va stinserati in ceata, Cintind melodios.
Vazui-naintea serii perind de iinga mine Fiintele plapinde ce-n viata ma iubeau ! O, Doamne ! daca astfel cata ca sa decline, De ce sa mai nasteau ?
Ferice cel ce poate ferice sa-mplineasca Desertul trist ce moartea alaturi i-a facut, Prin vise ca in ceruri odata-o sa-ntilneasea Pe cei ce a perdut !
Aceasta mingiiere nu este data mie ! Pe cei perduti odata, noi n-o sa-i mai vedem ! Sunt morti sa nu mai nasca, sunt dusi sa nu mai vie, Sa nu-i mai revedem !
|