Soarele-apusese. Lupta tot urma;
Dar impinsi, romanii, spatele-nturna.
Iar Mihai Viteazul la ai sai cuvanta:
— 'Un roman de moarte nu se inspaimanta.
Ce vor face oare slabele femei,
Daca voi dati dosul, o, vitejii mei.'
Zice si soldatii, rusinati, se-nturna
Domnul pasa-n frunte; toti cu fala-l urma.
Vede comandantul Mustafa-pasa,
Prin bravura cata lupt-a precurma.
Chiar ca semizeii din antichitate,
El il cheama-n lupta si falos combate.
Ostile-n mirare privesc si s-adun.
Caii lor resalta, armele rasun.
Se faram pe zale far sa verse sange.
Domnul schimba-ndata spada-i ce se frange.
Pasa trage-atuncea palosul taios.
Fierul sparge zaua domnului frumos.
Pasa se doboara sub o lovitura
Si cu viata pierde sangele pe gura.
Turcii cu dezordin repede s-avant.
Cei mai multi dintr-insii aflu-al lor mormant.
|