Noaptea-i furtunoasa, si superbul domn in desert mai cheama fugatorul somn:
O gandire mare sufletu-i imbata; Printr-o fapta rara sa triumfe cata.
Printre noapte, ploaie, tunete de foc, Cu cinci mii de rosii el isi face
loc: Cum furtuna cade p-ape dormitoare Si d-odata-nalta valuri mugitoare, in
ordia turca rosii navalesc Turcii se desteapta, striga, s-ametesc.
Sunetele d-arme, strigate turbate, Printre vijelie zbor amestecate; Caii calca
randuri de faramituri; Sangele ca ploaia cura din sacuri.
Mohamed sub cortu-i dulcea pace cata; Vise gratioase sufletu-i imbata. Usile,
la cortu-i, iata, se smicesc Si pe cal apare domnul romanesc. Mohamed p-o
poarta repede dispare Printre umbra deasa cauta scapare.
Cand pe fruntea noptii zorile se joc, Domnul cu romanii las al luptei
loc; Dar sultanul cearca spaima-atat de rara, Cat, la miezul zilei,
fuge spre hotara.
|