La C u z a-Voda
I
Facusi fapte pe care Mihai si chiar Stefan
Ar fi fost mindri-a face, Unirea, libertatea poporului taran, Sunt fapti de care-n secoli ce vin nu se va tace. Dar cura, inalte doamne, facind tu fapte mari, Te surpa dupe tronu-ti ca-n timpii cei barbari ! Era o crima astazi a libera o tara De jugul tiraniii prin calea cea amara De a uni romanii si-a face-o Romanie ? in ochii natiunei era o infamie ? Sa nu ziceti ca tara nu s-a amestecat Si ca o mina d-oameni in noapte l-a calcat ! Caci este natiunea cind faptul se-mplinise, Ce vede realizate ale ei insusi vise, Prin Camerile sale, cum si prin plebiscit Aceasta natiune caderea i-a primit.
II
Sa intrebam trecutul, aceasta cruda carte In care stralucirea in crime are parte, Sa desteptam din noapte acei mari suverani, Asti popoli, turme sclave facuti pentru tirani. Oriunde, peste tronuri, apar lucind in crime Acele diademe ce le numeau sublime
P-ast orizonte negru in care se zaresc Aceste tronuri care credeau ca se-ntaresc, In asta eternitate in care tot se stringe Si crime, si virtute, e un ocean de singe Prin care trei sau patru cezari, in urma lor Lasara inca fapte ce-admira-al lor popor. De unde-aceasta soarta fatala ? Umanitate, Tron, legi sunt atributii vestind fatalitate ? Nu ! Tot ce are puterea aicea pe pamint De la cezari si pina l-atomele din vint, De patimi se imbata, abuz de libertate Ce omul de la ceruri avu, patimi turbate Cirmuie ast vas p-unde si marele cuvint Prin cirma nu mai poate sa duca vasu-n vint.
III
La fapte mari ce face se cheama oameni mari.
Un tron nu se-ntareste cu bande de tilhari.
Nu veti fi tari pe tronuri, o, domni, pe cit veti face
Din sceptru o doctrina ce voi numiti dibace.
Oh ! domni ! Alegeti oameni cu care guvernati
Din oameni de virtute, din oameni luminati !
Un edificiu ce sade pe slabe fundaminte
Nu poate sa reziste la crude-eveneminte.
Un tron se perde daca el cheama sa-l ajute
Acele elemente sarace de virtute.
Prin oameni de principii se intareste-un tron.
Prin oameni de favoruri se perde orice domn.
Acela ce pe aur al sau sprijin il vinde,
La cel ce ii ofera mai mult, el mina-ntinde.
Vai ! oameni fara datini si fara de virtuti,
Ce spre-a pata ce este pur parca sunt nascuti,
inconjurara tronul si faptele lor rele
Treceau ca niste neguri ce pasa peste stele,
Pe tot ce face domnul, de bun, de iubitor.
Asa se izoleaza un domn d-al sau popor.
Cei ce surpara tronul prin a lor tiranie, Scutiti de pedepsire, trec la noua domnie Cu-aceeasi misiune fatala-a vesteji Sperantele umane nainte d-a-nflori.
|